vineri, 26 aprilie 2013

Salata de loboda rosie, potbal, macris, ceapa verde si nuci

Salata de loboda rosie, potbal, macris, ceapa verde si nuci

Foarte simplu se spala frunzele, se taie, sau se rup culatele, se spala si se taie cepa rondele, se asezoneaza cu dressing facut din ce doriti, lamaie, ulei presat la rece, miere, piper. Simplu si delicios.

Pofta buna!
Anit

Loboda rosie.


Bunica obisnuia sa faca un borş ait, de o culoare superba din loboda rosie, se poate face si vegan si se acreste cu bors de tărâţe sau cu lamaie si cu usturoi, era un deliciu in zilele toride de vara. eu prefer loboda rosie datorita culorii sale, dar se poate inlocui si cu loboda verde.

Loboda (atriplex hortensis) este o planta aparuta prima data atat in Asia cat si in Europa. Ea era utilizata si de catre greci si de catre romani si daci. In engleza, loboda se numeste “orache”, iar in franceza “arroche”, ambele denumiri provenind din latinul “aurum” (aur). La noi, cuvantul este luat de la vecinii din Serbia, unde denumeste aceeasi planta.
In prezent sunt cunoscute trei soiuri de loboda de gradina: loboda cu frunzele verzi, loboda cu frunzele rosii si loboda cu frunzele galbui (cel mai rar intalnita).
Loboda se inmulteste prin seminte. Ca perioada de semanare, ea poate fi cultivata in anotimpurile intermediare, adica toamna si primavara. Ea rezista foarte bine in conditii mai rele de clima, astfel incat nu trebuie sa va faceti probleme in ceea ce priveste acest aspect. Loboda creste si la umbra si la soare, rezista excelent la seceta sau la temperaturi scazute, iar dintre daunatorii ei nu prea avem ce sa mentionam, intrucat acestia sunt foarte putini. Totusi, este bine de stiut ca loboda rosie este de preferat sa fie pusa la umbra, intrucat actiunea razelor solare ii poate usca frunzele.
Loboda poate atinge unu-doi metri in inaltime. Frunzele ei sunt triunghiulare si relativ mari. Florile sunt mai mici si sunt colorate in galbui, rosu sau verde. Florile, numite si achene, contin in interiorul lor semintele plantei. Recoltarea lobodei se face la sfarsitul primaverii sau la inceputul verii.
Este bine sa utilizati frunzele lobodei imediat ce le-ati cules. Ele au un gust foarte delicat si bun, chiar daca nu are un miros specific. Daca doriti sa le conservati peste iarna, este indicat sa le pastrati la borcane.
Din punct de vedere gastronomic, loboda este utilizata cu precadere in salate, dar si in ciorbe (loboda rosie este ideala pentru acestea) sau in mancaruri in care planta este fiarta si tocata maruntel. In acest caz, se aseamana cu spanacul la gust. Potrivit altor pareri, loboda poate fi consumata alaturi de porumb, marar, macris sau salata verde. Ea este utilizata, ce-i drept mai rar, si in realizarea placintelor.
Loboda este folosita si in scopuri terapeutice. Intrucat este foarte bogata in glucide, substante minerale si proteine, ea are un efect diuretic, remineralizant si calmant in multe afectiuni de ordin psihic sau fizic ale omului.
Loboda trateaza si problemele pulmonare sau pe cele stomacale. In acest sens, ea poate fi consumata sub forma de suc, fiertura de frunze sau ca decoct de seminte. Este stiut faptul ca frunzele de loboda ajuta si la vindecarea ranilor.
Aceasta planta este foarte sanatoasa si datorita faptului ca are in componenta o cantitate mare de vitamina C, de doua ori mai multa decat, spre exemplu, lamaia. Totusi, este bine sa mancati loboda in salate mai des decat in ciorbe, pentru a va bucura de o cantitate mai mare de vitamina C, intrucat fiarta, loboda isi pierde din vitamine.
Loboda reprezinta si un excelent laxativ, fiind foarte indicata si folosita in detoxifierea organismului si a organelor noastre interne. In plus, pigmentii antioxidanti din cadrul plantei ajuta la regenerarea organismului nostru, facandu-l mai puternic si mai rezistent la virusii si la bacteriile care ne ameninta in fiecare zi.
Loboda are o cantitate mare de vitamina K in componenta, la fel ca si spanacul. Astfel, sansele bolilor vasculare scad simtitor daca mancati aceasta planta si in plus, veti beneficia de mai mult fier. Spre deosebire de spanac insa, loboda contine o cantitate net superioara de vitamina C.
Exista si o problema pentru cei care au litiaze renale. Acestia nu au voie sa consume prea multa loboda, intrucat acidul oxalic in planta nu este permis in cazul bolnavilor de aceasta afectiune.
Printre beneficiile lobodei se numara inlaturarea starii de astenie. In afara de aceasta, planta „intinereste” imbatranirea, deoarece ajuta la regenerarea celulelor, datorita vitaminei C si a celorlalte substante minerale pe care le contine. In plus, loboda este foarte buna pentru cei apatici, intrucat reuseste sa-i scoata din starea de letargie in care se afla si le da nivelul de energie de care au nevoie pentru a deveni practic alti oameni.
In concluzie, loboda este un aliment sanatos, recomandat tuturor mai putin celor cu afectiuni renale. Ea este utilizata pe scara relativ larga si in gastronomie, mai ales in ciorbe si ca salata. In plus, calitatile ei terapeutice o fac o planta recomandata pentru persoanele de toate varstele si de toate sexele.
In plus, loboda creste foarte usor si nu este un impediment pentru celelalte legume pe care le plantati in gradina, deoarece planta se dezvolta la fel de bine si in conditii de umbra si temperaturi mai scazute, dar si la soare si la temperaturi foarte ridicate.

http://dli.ro/loboda-atriplex-hortensis.html

PODBALUL

 Se poate folosi la mancare si la invelit sarmalute, la salate ceaiuri, tincturi, are un gust usor acrisor, se poate asemana cu gustul frunzelor de la vita de vie, inclusiv textura este asemenatoare.

PODBALULFarmacia de pe marginea drumului

In luna aprilie, spre Florii, pe colinele mai umbroase, in vagaunele umede si pe malurile paraielor, se aprind niste luminite galbene, care se vad de departe. Sunt florile de podbal, prinse pe tulpinite rozalii si solzoase, parca acoperite cu sita, precum casele taranesti. In mai, florile se transforma in bilute albe, pufoase, iar apoi apar si frunzele. Podbalul este una din plantele medicinale folosite de mii de ani de doctorii populari, dar si de somitati in stiinta medicala, ca Hipocrate, Dioscoride, Plinius, Avicena. Toti au evidentiat calitatile terapeutice ale plantei care ajuta in vindecarea bolilor pielii si ale aparatului respirator. Cercetarile medicale contemporane le-au dat dreptate invatatilor antici.

Recoltarea podbalului

In medicina populara se folosesc florile fara codita si frunzele cu codita scurta. Nu se culeg frunzele foarte tinere, acoperite cu pufusor, dar nici cele cu pete ruginite sau ingalbenite. Cand ne ducem la cules de plante medicinale, mai ales dupa podbal, trebuie sa avem un cutitas sau o foarfeca, ca sa nu scoatem din pamant planta cu radacina. Pentru uscare, frunzele se aseaza cu partea albicioasa in sus intr-un strat subtire. Se pastreaza trei ani, in cutii de carton, saci de hartie sau in borcane cu filet. Pentru inhalarea fumului, frunzele vestejite se ruleaza in forma de tigara. Fiecare frunza se leaga cu o ata si se usuca pana devine faramicioasa. Frunzele se folosesc in stare proaspata sau uscata, se prepara din ele suc, tinctura, ceai si decoct. Terciul din frunze pisate se aplica pe bataturi, rani, inflamatii produse de lovituri.







Sucul de podbal







Frunzele proaspete de podbal se trec prin masina de carne sau storcator. Terciul obtinut se strecoara prin panza topita sau ciorap de dama. Bolnavii cu probleme gastrice trebuie sa amestece sucul cu apa in care a fiert orez sau fulgi de ovaz.

 In frunzele de podbal au fost descoperite vitamina C, inulina, carotenoide, acid tartric si malic, mucilagiu si multe altele. Infuziile si decoctul din frunze au efecte antiinflamatoare si emoliente datorita mucilagiului, care se prelinge pe mucoasele cailor respiratorii, formand o pelicula protectoare care atenueaza procesele inflamatorii. Saponinele continute in planta ajuta la diluarea si evacuarea mai usoara a secretiei cailor respiratorii produsa de virusi sau microbi.

http://www.formula-as.ro/2009/864/medicina-naturii-44/podbalul-10975

Macrisul


Este de 2 feluri, salbatic si de gradina,  poate avea fruntele lunguiete, sau ca un trifoi, acestuia din urma eu ii spun macrisul lupului, ursului. Are un gust usor acrisor, si este minunat in salate, si pentru a acri mancarea in mod natural. Cu cat este recoltat mai des cu atat devine mai bogat si mai frumos, acel manunchi de macris, deci cu incredere, profitati de el mai ales ca rasare de primavara devreme, si este verde pana toamna tarziu.


Pe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, macrisul ramane una din plantele legumicole valoroase atat prin calitatile sale culinare cat si pentru cele medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.

In Romania intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus utilizate indeosebi in medicina populara.

Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.

Un adevarat medicament pentru ficat

Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni.

Atentie! Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.

Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte. Facultatea germinativa (de 90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata rasaririi este de 10 - 12 zile. (Gh. Valceanu, 1982)

Cum se cultiva macrisul

Este o planta adaptabila care poate fi intalnita de la campie pana pe pajistile alpine. Este foarte putin pretentios fata de temperatura, este o planta timpurie care isi face aparitia inca de la inceputul primaverii. Creste atat la umbra cat si pe terenuri expuse la soare, in acest caz avand nevoie de mai multa apa deoarece isi dezvolta tijele florale iar frunzele stagneaza. Prefera soluri nisipoase cu reactie usor acida.

Macrisul se seamana toamna, in luna septembrie, intr-un sol bine afanat. Se seamana pe randuri, la 30 cm distanta, distanta recomandata intre plante fiind de 10 cm.  Cultura astfel infiintata dureaza 3 - 4 ani, singurele lucrari de ingrijire necesare sunt cele de combatere a buruienilor si daunatorilor. 

http://www.gradinamea.ro/Macrisul_deopotriva_leguma_si_medicament_4850_550_1.html

 Ceapa

ceapa verde
hasme sau arpagic verde
Este de foarte multe tipuri si soiuri purtand diverse denumiri si forme, ceapa alba, galbena, rosie, salote, haşme, arpagic, toate sunt comestibile, si versi si uscate, si sunt un ingredient principal in prepararea mancarurilor, dans savoare, iuteala, dulceata, aroma, picanterie. Imi place sa cultiv haşme in ghiveci si asa beneficiez mereu de frunze verzi pentru salate sau pateuri. Potfi sub diferite forme, rotunde sau lunguiete, sau mai multe fire intr-un buchet.
ceapa verde
ceapa alba
ceapa rosie
ceapa galbena
hasme verzi
hasme uscate
  

Ceapa, fie ca este cea uscata, fie ca este cea verde, este un aliment exceptional, este bogata in vitamine si minerale si, nu in ultimul rand, are efecte puternic antivirale.
Iata ce contine ceapa, conform analizei nutritionale facute de whfood. Este necesar de precizat ca structura nutritionala se refera la ceapa cruda, asa zis "veche". Ceapa verde se aseamana foarte mult, dar are mai multe vitamine si mai multa apa.

In 100 de grame de ceapa veche sunt doar 34 de calorii, ceea ce face din ceapa unul din cele mai putin calorice legume, alaturi de telina, dovlecei si varza.

In 100 de grame de ceapa sunt 1, 76 de grame de proteine, 15 grame de carbohidrati, 3 grame de fibre si 0,16 grame de grasimi sanatoase. In 100 de grame de ceapa sunt 80 de grame de apa.

Ceapa este foarte bogata in vitamina C si A in 100 de grame sunt 12 grame de vitamina C, si 3,2 UI de vitamina A. Ceapa contine vitamina B1, B2, B3, B6 si B12, 100 de grame de ceapa acoperind intre 3 si 9% din doza zilnica recomandata, dar si o cantitate importanta de vitamina K. Ceapa nu contine vitamine D.

In ceea ce priveste mineralele, ceapa este o adevarata comoara. In 100 de grame de ceapa sunt 37 de miligrame de calciu, 234 de miligrame de potasiu, 47 de miligrame de fosfor, 0, 27 de miligrame de zinc si 0,8 miligrame de seleniu. Ceapa contine fibre, 100 de grame de ceapa asigurand 10% din necesarul zilnic, 0,01 grame de omega 3 si 0,02 grame de omega 6.

Ceapa contine un complex de aminoacizi si alti nutrienti, in cantitati mici, dar care combinati fac din ceapa un aliment exceptional care are un puternic efect antibiotic natural si este foarte eficienta in prevenirea infectiilor bacteriene.

Exista mai multe varietati de ceapa: ceapa galbena, cea mai populara, ideala pentru catit, ceapa alba, mai dulce si perfecta pentru salate si consumat cruda, ceapa rosie, suculenta si aromata, buna si pentru gatit, dar si pentru consumul ca atare.

Ceapa murata este o varianta delicata si gustoasa care pastreaza toate calitatile cepei crude. Nu poate fi uitata ceapa verde, practic disponibila tot anul, dar excelenta mai ales primavara pentru bogatia de minerale si vitamine.

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alimente/ce-contine-ceapa-1148967

 Nucile
Nucile au fost, inca din timpuri stravechi asociate cu intelectualii deoarece forma lor seamana cu cea a creierului. Acum stim insa, ca pe langa aceasta, ele sunt pline de factori care ajuta la pastrarea unei sanatati optime. Nucile contituie o bogata sursa de energie, continand multi nutrienti, antioxidanti si vitamine esentiale pentru o buna functionare a organismului 

Nucile sunt  fructele unor specii de arbori apartinand familiei Juglandaceae din specia Juglan. Copacul este foios, atinge marimi medii si se crede ca este originar din muntii ce inconjoara Asia Centrala sau Sudul Europei.
Exista peste 30 de varietati de nuci, insa cele mai populare 3, cultivate pentru consum sunt Nucul Englezesc sau Persan - Juglans regia; Nucul Negru - Juglans nigra si Nucul Alb sau butternut- Juglans cinerea. Acestia sunt intalniti in special in tari ca Statetele Unite, Romania, Franta, Turcia sau China. Dupa plantare, copacul are nevoie de aproximativ 4 ani pana la primele roade.




Nuci
Nuci



Fructele sunt gata sa fie recoltate in luna August, atunci cand coaja groasa incepe sa crape si sa scoata la lumina nucile invelite in stratul subtire. Fiecare nuca are o forma sferica, fiind de marimea unei lamai medii, cu greutatea de 10-15 g incluzand miezul.
Ca strucutura, miezul contine doi lobi de marimi inegale, de culoare albicioasa, inveliti intr-o coaja subtire. Lobii sunt partial atasati unul de celalalt. Uleiul extras din nuci -pe langa gatit- este folosit si in scopuri medicinale sau aromaterapie.



Beneficii pentru sanatate


  • Nucile contituie o bogata sursa de energie, continand multi nutrienti, minerale, antioxidanti si vitamine esentiale pentru o buna functionare a organismului.
  • Sunt extrem de bogate in acizi grasi monosaturati (aprox 72%), cum este acidul oleic si o excelenta sursa de acizi grasi esentiali de omega 3 ca acidul linoreic, acidul alfa linoreic(ALA) si acidele arachidonice. Introducerea regulata in meniu a nucilor ajuta la reducerea colesterolului negativ si la cresterea nivelului de colesterol pozitiv, benefic pentru organism. Studiile au scos in evidenta ca dieta mediteraneana, bogata in acizi grasi de omega 3 ajuta la prevenirea bolilor arterelor coronariene si a infarctului prin favorizarea profilului unui sange sanatos
  • Doar 25 de grame de nuci contin peste 90% din DZR de acizi grasi omega 3. Studiile au indicat ca acestia, in virtutea actiunii anti inflamatoare ajuta la scaderea riscului de aparitie a hipertensiunii, a bolilor coronariene ale arterelor si a cancerului la san, colon si prostata precum si a infarctului.
  • Nucile sunt bogate in substante fito-chimice, care isi aduc aportul la activitatea anti-oxidanta, incluzand melatonina, acidul ellagic, vitamina E, carotenoidele, si compusii poli-fenolici. Aceste substante ajuta organismul sa lupte impotriva cancerului, inflamatiilor, bolilor neorologice si imbatranirii.
  • Sunt o sursa foarte buna de vitamina E, bogate in special in gamma-tocopherol, continand nu mai putin de 21g/100 grame din aceasta substanta. Vitamina E este un puternic antioxidant solubil gras, necesar pentru mentinerea membranei mucoase la nivel celular si a pielii, protejand-o de actiunea radicalilor liberi.
  • Contin mai multe complexe de vitamina B cum sunt riboflavina, niacinul, thiaminul, acidul pantothenic, vitamina B-6, si acid foliar.
  • Constituie o bogata sursa de minerale, ca mangan, cupru, potasiu, calciu, fier, magneziu, zinc si seleniu. Cuprul este un co-factor vital pentru multe enzime incluzand cytochrome c-oxidase si superoxide dismutase (alte minerale ce functioneaza ca si co-factor sunt manganul si zincul).
  • Acesta din urma este un co-factor in multe enzime care regleaza cresterea si dezvoltarea, productia de sperma, digestia si sinteza acidului nucleic. Seleniul este un micro-nutrient care functioneaza pe post de co-factor pentru enzime anti-oxidante cum sunt glutathione peroxidases.
  • Uleiul de nuci are o aroma specifica, avand puternice proprietati astringente, protejand pielea de a deveni uscata. Este utilizat in gatit ca ulei de baza si transport ("carrier or base oil"), in medicina traditionala, masajul terapeutic, aromaterapie, industria farmaceutica si cosmetica.
Consumarea unui pumn de nuci in fiecare zi va va furniza necesarul de minerale, vitamine si proteine.




Nucile: un necesar de vitamine, proteine si minerale
Nucile: un necesar de vitamine, proteine si minerale

Selectare si depozitare



Nucile sunt disponible in orice magazin sau piata, sub mai multe forme: cu sau fara coaja, sarate, dulci sau macinate. Incercati sa cumparati insa nuci care nu au fost procesate. Cele sanatoase ar trebui sa aiba o culoare maro lucios, sa fie compacte, de marime uniforma si sa se simta grele in mana. Nu trebuie sa aiba crapaturi, mucegai, pete sau miros ranced.
Nucile cu coaja pot fi depozitate in locuri intunecoase, uscate, pentru mai multe luni in timp ce nucile fara coaja trebuiesc pastrate in recipiente vidate si tinute in frigider pentru a nu rancezi.

Utilizari in bucatarie


  • Nuca este de obicei consumata individual, in forma bruta. Pot fi consumate prajite, sarate sau dulci.
  • Are un gust dulceag, constituind un topping excelent pentru pizza sau iaurturi
  • Nucile zdrobite pot fi presarate peste salate, deserturi, in special inghetate si alte asemenea preparate.
  • Sunt extrem de utilizate in productia de biscuiti, dulciuri si prajituri.
  • Pot lua forma untului de nuci, care este destul de popular in special pentru cei alergici la aceste fructe.
http://decostyle.mayra.ro/fructe/fructe-de-masa/nucile-si-beneficiile-lor/1155/
 











Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu